|
Ture |
Competitii |
Bunului meu prieten, Zoro
De mic copil mi-a fost frică de câini. Aveam în mine o spaimă care mă făcea să paralizez la orice întalnire cu ei. Ajunsesem la maturitate (biologică) şi relaţia mea cu aceste animale nu se schimbase. Poate de aceea aveam tendinţa de a nu-mi pune problema să am un câine de companie.
Autor: Horaţiu Câmpian
Deoarece am observat în ultima vreme o gramadă de întrebari puse despre ce trebuie să ne luăm cu noi sau cum să ne pregătim bicicleta pentru un concurs sau o tură mai grea pe munte, mă gândesc că ar fi util un articol despre asta, cu informaţii utile, la care să fie trimişi cei care au întrebări. Este evident că nimeni nu poate să scrie un text complet despre acest subiect, aşa că poate un amalgam de idei a tuturor va lansa un text util începătorilor.
Argeș Winter Race, Argeș Spring Race, Iron Bike Oradea, Mediaș, Câmpulung, Geiger, Ploiesti. Toate aceste evenimente au stat sub semnul ploii. Tușnadul a fost un licăr de speranță, a fost glazura de pe tort într-un an plin de noroi, ploaie, frig și nenumărate ore petrecute pentru curățarea bicicletei. Tortul a fost in schimb Argeș Autumn Race.
Auzisem că Viorel mai face un concurs în Trivale și mă gândeam că după două experiențe acolo, a treia ar fi fost deja prea mult. Dar au apărut cifrele care mi-au rezonat în minte…200. Stai așa, 200 de minute de alergat pe o buclă de 4,7 km cu o diferență de nivel de 170 m și număr limitat de participanți și anume 100.
Unde mai este frate și Lacul Roșu ăsta? Știam că este singurul lac de baraj natural din România, așa scria în cartea de geografie din clasa a șasea sau a cincea, nu mai știu. Vreau să merg, mi-am spus. Spițele Colorate erau hotărâte să meargă, făceau pregătiri de mult timp. Totul foarte științific, hărți, învelitoare pentru hărți, amnar, bocanci, folie de supraviețuire, mâncare adecvată, bețe de trekking, parazapezi… Jesus.
Prima zăpadă din 2010